proiecte

proiectul instructiunea repeat -https://docs.google.com/file/d/0B2jIxhLIbc0xeDBJNUc5Q2NFQ0E/edit
proiectul numere si siruri de numere-https://docs.google.com/file/d/0B2jIxhLIbc0xMHcxTHVQLVhHTWs/edit

Evaluare la informatică iniţială, sumativă si formativă

Evaluare la informatică 

Evaluarea reprezintă o acţiune ,care constă în raportarea rezultatelor obţinute la un sistem de criterii specifice.Actul evaluării presupune :

• măsurarea;
• aprecierea rezultatelor;

    Obiectul de studiu informatica prin conţinutul şi forma de organizare permite aplicarea celor mai avansate forme şi metode de evaluare începînd de la observarea în clasă pînă la utilizarea calculatorului pentru testarea cunoştinţelor.

    Metode de compararea presupun următoarele tehnici de evaluare:

1. Observarea şi aprecierea verbală;
2. Chestionarea orală;
3. Lucrările scrise;
4. Testele docimologice;
5. Verificarea cunoştinţelor prin  lucrări practice;
6. Verificarea cunoştinţelor prin utilizarea calculatorului;
7. Proiectele şi portofoliile;
8. Examenele; etc.

   Fiecare din aceste tehnici îşi au avantajele şi dezavantajele sale.

   Cele mai avantajoase tehnici de verificare a cunoştinţelor sunt testele docimologice. Avantajele acestui tip de evaluare ar fi:

• într-un timp scurt profesorul poate evalua toţi elevii clasei;
• poate diagnostica  lacunele predare-învăţare şi îmbunătăţi acest proces;

   Itemii utilizaţi sunt uşor de construit, iar răspunsurile să corespundă rezultatuluiînvăţării urmărit de profesor

• într-un interval de tip redus poate fi verificat un volummare de informaţie;
• elevii pot cuprinde o gamă largă de conţinuturi studiate;
• acest tip de test impun elevii să fie pregătiţi permanent.

   Teoria şi practica evaluării  evidenţiază mai multe criterii pot fi clasificaţi itemii incluși în  testele docimologice. Unul din aceste criterii , cel mai des utilizat este al gradului de obiectivitate, în funcție de aceasta itemii pot fi clasificați în 3 mari categorii :

• itemi obiectivi;
• itemi semiobiectivi;
• itemi subiectivi. 

Itemii obiectivi-  asigură un grad înalt de obiectivitate în măsurarea rezultatelor școlare. Răspunsul așteptat este bine determinat ca și notarea acestuia. Acest tip de item încadrează următorii itemi: 

1. cu alegere duală;
2. de tip pereche;
3. cu alegere multiplă;
4. cauză-efect.

Itemii semiobiectivi- permit ca răspunsul așteptat să nu fie întotdeauna unic determiat. Modalitatea de corectare și notare inducînd uneori mici diferențe de la un proiector la altul. Astfel de itemi sunt:

1. cu răspuns scurt;
2. întrebari structurate;

 Itemii subiectivi - solicită un răspuns amplu care permite valorificarea capacităților creative ale elevilor, sunt ușor de construit, însă trebuie să se țină contul de modul de elaborare a schemei de notare. Itemii sunt clasificați:

1. rezolvarea de problemă;
2. eseul structurat;
3. eseul nestructurat.         

LECȚIA ERRE

                                  LECȚIA ERRE

Lecția ERRE- este un procedeu eficient prin care profesorii îi îndrumă pe elevi spre înțelegere și crearea unei atitudini personale asupra celor învățate. Acest cadru oferă posibilitatea ca elevii să examineze critic informațiile și în baza lor să-și reconstituie propria imaginație asupra evenimentelor studiate.

Etapele astfel de lecții sunt:

1. Evocarea (provocarea interesului);
2. Realizarea sensului;
3. Reflecția;
4. Extinderea.

• La etapa evocării- se provoacă interesul, se stimulează elevul pentru a se gîndi la ceea ce știe și poate să facă. La această etapă se stabilesc de obicei obiectivele învățării , care permit formarea cunoștințelor, abilităților și aptitudinilor celor ce învață. La această etapă este necesară implicarea activă a elevilor, datorită careia ei devin conștienți de propria lor gindire și își formează limbajul propriu.
• La etapa realizarea sensului- cel care învață vine în contact cu noile informații sau idei. Această fază de învățare permite profesorului să aibă o influență asupra elevilor și să-și mențină în mod activ și independent străduința de a-și forma noi concepte. Această etapă permite elevilor să-și mențină interesul care a fost stabilit în faz a de evocare. Rolul profesorului în această etapă este de a monitoriza această activitate. Subiectul lecției se va realiza prin diverse activități , care sunt relevante pentru obiectivele stabilite.
• Etapa reflecției- în această etapă permite să se consolideze cunoștințele noi și să-și restructureze activ schema de învățare pentru a include în ea multe concepte noi. Această etapă permite să aibă loc învățarea durabilă caracterizată de schimbarea propriu zisă, care permite formarea unui nou set de comportamente sau  a unor convingeri noi. Aici tot este bine totodată să ne amintim și să înțelegem toată experiența parcursă în activitate.
• Etapa extinderii- reflectă sistemul de cuniștințe, abilități și aptitudini, care permit formarea unor competențe și este nevoie de a le aplica în diferite situații de integrare. Sarcina acestei etape este de a implica elevii în condiții de integrare autentice, adica de a rezolva situații reale din viață, care stimulează mobilizarea resurselor interne și externe ale elevilor. La această etapă se propu: studiu de caz; elaborarea de proiecte fie individuale , fie în grup, care sunt realizate nu pe percursul unei lecții dar se realizează pe durată mai mare de timp.

Strategii didactice aplicate in predare-invatare a informaticii

Strategii didactice aplicate in predare-invatare a informaticii

    Strategia didactica- presupune integrarea logica  a mai multor metode, procedee, tehnicii si mijloace didactice care se utilizeaza pentru realizarea sarcinilor didactice. Din acete strategii depinde reusita activitatii didactice.
    Procedeul-este o secventa a metodei.
   Tehnica didactica presupune imbinarea mai multor procedee didactice.
   Metoda este un plan de actiune transpus intru-un ansamblu, de operatii mintale si practice prin care elevii dobindesc cunostinte, priceperii,capacitati si atitudini.

 Functile metodelor de instruire se divizeaza in doua categorii:

• Functia generala;

1. Functia cognitiva-care vizeaza organizarea si dirijarea cunosterii si a invatarii;
2. Functia instrumentala(operationala)-care are functia de intermediar intre obiective si rezultate, intre elev si materia de studiat;
3. Functia normativa-care arata cum sa se predea, cum sa se invete astfel incit sa se atinga performantele propuse;
4. Functia motivationala-stimuleaza curiozitatea, creativitatea si unele aspecte  individualizate;
5. Functia formativa-determina dezvoltarea proceselor psihice si motorii, cit si insusirea cunostintelor  si formarea deprinderilor.

•  Functia specifica;

Taxonomiile obiectivelor

Taxonomiile obiectivelor

     Taxonomiile obiectivelor reprezintă o clasificare sistematică a procesului de învățămînt.

    

      Obiectivul este o reflectare anticipată a rezultatului învățării ce se produce în cadrul unei secvențe educaționale, concentrîndu-se asupra rezultatului la care trebuie să ajungă într-o secvență determinată proiectîndu-l  sub forma unui "dat", care poate fi detectat si evaluat.

     Scopul se concentrează asupra desfășurării acțiunii, anticipîndu-i  etapele și operațiile prin prisma unei finalități generale mai îndepartate.
Formularea obiectivelor operaționale țin de unele cerințe cum ar fi:

1. să fie clare ,explicite cît pentru elev cît și pentru profesor;
2. să fie accesibile majorității elevilor și realizabile în interval de timp efectiv;
3. să corespundă particularităților de vîrstă a elevilor și pregătirii anterioare;
4. să nu fie prea numeroase;
5. să descrie un comportament observabil și măsurabil;
6. să vizeze o operție singulară;
7. să fie transmisibilă de la situația pedagogică la o situație reală din viață;
8. să reflecte activitatea elevului și nu a  profesorului.

    Una din cele  mai cunoscute taxonomii este taxonomia lui Bloom, bazată pe obiective cognitive care poate fi complactată de taxonomia lui Krathwohe și este bazată pe domeniul afectiv și taxonomia lui Simpson -bazată pe  domeniul psihomotor. 
    Pentru  fiecare domeniu sînt identificate competențe care marchiază creșterii pe fiecare neveluri Bloom a identificat stadile învățării urmarînd firul logic al gîndirii:
-înainte de orioce trebuie să cunoști conceptul,apoi să-l înveți, apoi să-l poți aplica, să-l poți analiza, să fii capabil, să sintetizezi și să evaluezi.
 În anul 2001 ele au fost revizuite și formulate sub forma unor verbe:

1.  A ține minte-a recunoaște, a descrie, a indentifica, a numi, a găsi;
2.  A înțelege-a intrepreta, a sumariza, a parafaza, a clasifica, a compara și a exemplifica;
3.  A aplica-a implenta, a folosi, și a executa.
4.  A analiza- a compara, a organiza, a atribui, a siblinia, a structura și a integra;
5.  A evalua- a verifica, a critica, a experimenta, a judeca, a detecta, a testa, a monitoriza.
6.  A crea- a construi, a planifica, a inventa și a face.

Pentru domeniu afectiv:

•  receptare
•  reacție sau răspuns
•  valorizare
•  organizare
•  caracterizare
•  evaluare

Pentru domeniul psihomotor:

•  percepere
•  dispoziție
•  reacție dirijată
•  automatism
•  reacție complexă
•  evaluare

Principii didactice clasice

Principii didactice clasice

 Pentru o buna organizare a procesului de invatamint, profesorul trebuie sa respecte urmatoarele principii clasice:

1. Principiul legarii teoriei de practica;
2. Principiul intuitiei;
3. Principiul insusirii constiente si active a cunostinteleor;
4. Principiul sistematizarii si continuitatii cunostintelor;
5. Principiul accesibilitatii cunostintelor;
6. Principiul insusirii temeinice a cunostintelor;
7. Principiul individualizarii si diferentierii invatarii.

Principii didactice în predarea, învățarea informaticii

Principiile didactice în predarea, învățarea informaticii

    Principiile didactice reprezintă normele generale de învățare care orientează conceperea, organizarea și desfășurarea ei.

Principiile didactice au la baza cîteva caracteristici :

1. Caracterul logic care exprimă raporturile esențiale și globale spre orientarea conceperii și desfășurării procesului de învățămînt;
2. Caracter obiectiv caracterizează procesul de învățămînt cu legile dezvoltării psihicii ale elevilor și cu legile evoluției societății;
3. Caracter algoritmic exprimă cerințele și soluțiile prin utilizarea unui proces (sistem) precis de reguli și recunoscut cu exactitate;
4. Caracter dinamic unde principiile didactice sînt elemente legile însă deschise înoirii și creativității;
5. Caracter sistematic fiecare principiu intră în relații cu celelalte principii alcătuind un ansamblu de legități ale căror componente se condiționează reciproc.

Principiile didactice în predarea-învățarea informaticii sunt:

• Principiul legării teoriei de practică;
• Principiul intuiței;
• Principiul însușirii conștiente și active a cunoștințelor;
• Principiul sistematizării și a continuității;
• Principiul accesibilității a cunoștințelor;
• Principiul însușirii temeinice a cunoștințelor;
• Principiul individualității;

 Principiul legării teoriei de practică-  acest principiu determina dintre teorie si practica avind la dispozitie mijloacele tehnice, cunostintele anterior studiate precum si de capacitatile intelectuale a fiecare clasa de elevii si totodata de aptitudinile si experinta cadrului didactici. Pentru a vedea eficacitatea teorii de practica este necesar de a lucra cu elevii in  laboratoare, de a efectua activitatii practice si poate chiar excursii la diverse intreprinderi.

   

Principiul intuiției- acest principiu exprima necesitatea studierii obiectelor, fenomenelor proceselor cu ajutorul simtilor, a transmite cunostintele in mod intiutiv inseamna a porni de la contactul direct  cu realitatea pentru ca mai apoi sa se ajunga la realizarii si rationamente. Acest principiu poate fi realizat in multe cazuri prin utilizarea instrumentelor multimedie.

Principiul însușirii conștiente și active a cunoștințelor- exprima necesitatea ca instruirea sa se efectueze organizat prin fixarea unor scopuri, finalitatii si termeni precisi, petru ca invatarea sa nu fie mecanica, accentul se va pune pe metodele activ participative de invatare.

Principiul sistematizării și a continuității- acest principiu se concentreaza prin expuneri organizate asupra cunostintelor de asimilat respectindu-se un anumit plan. Activitatea individuala a elevului, trebuie sa fie esentiala. Cunostintele nu se pot asimila in salturi, iar deprinderile exersate se pierd. Daca dorim invatare eficienta si o pregatire ritmica a elevilor  trebuie sa se tina cont ca la baza trebuie sa fie un control viguros si permanent a profesorului asupra modulul insusiri a cunostintelor.

Principiul accesibilității a cunoștințelor- cunostintele pot fi asimilate de catre elevii, doar daca sunt accesibile ca volum si continut. O tema poate fi asimilata doar daca corespunde particularitatilor psihologice a elevilor. Respectarea particularitatilor psihologice de virsta nu inseamna a scuti elevii de efortul intelectual necesar dezvoltarii gindirii logice si abstracte.

Principiul însușirii temeinice a cunoștințelor- fixarea cunostintelor nu trebuie realizata printr-o repetare succesiva acelor expuse ci trebuie sa fie bazata pe o receptare logica, rationala cu ajutorul carora sa se poata determina esentialu. O asemenea invatare poate fi obtinuta prin diverse modalitatii de recapitulare.

Principiul individualității- individualizarea invatarii se refera la valorificarea cit mai buna a posibilitatilor si eforturilor individuale atit pentru persoanele inzestrate, cit si pentru cele mai putin inzestrate. Pentru aceasta se recomanda elaborarea de sarcini individuale, fise de recapitulare, fise de dezvoltare pentru cei mai activi, fise de autoinstruire si fise de evaluare generala.